sâmbătă, 2 iunie 2012

CAUT "DIRIJOR" PENTRU ROMÂNIA

        
       Pe lângă "Rapsodia română", pe care este o mare plăcere să o asculți, un mare dirijor pe care este o mare plăcere să-l privești, dirijor de care poate doar unii mai tineri nu au auzit...
         Priviți la dirijor și imaginați-vă cât de bine v-ați simți în România dacă la conducerea ei ar fi un adevărat "dirijor" care ar simți "muzica sufletului de român"...
Apasaţi aici: Sergiu Celibidache dirijând orchestra Radioteleviziunii române
 
Avem nevoie de o nouă Românie și ea stă să apară... Nu-i frângeți aripile!!! 
 
Părintele Justin Pârvu despre locotenentul Alexandru Gheorghe în revista Atitudini nr. 22:
"Tânărul acesta este un simbol al tineretului şi tinerii de azi ar trebui să ia aminte la curajul lui. Am întrezărit ceva din duhul tinerilor din perioada mea, care şi-au sacrificat viața pentru a elibera neamul de sub comunism. Pentru mine acest tânăr reprezintă graiul neamului care nu s-a stins şi nu se va stinge atâta timp cât vom avea oameni de sacrificiu şi de jertfă precum acest tânăr locotenent. Eu mă rog pentru el să aibă puterea mărturisirii până la capăt, fără să se compromită, şi asemenea lui să îi urmeze cât mai mulţi români care nu au dat uitării jertfele martirilor şi voievozilor acestui pământ.
A ieşit vreun preot să susțină aceşti oameni necăjiţi? Uite mireanul cum te roagă să ieşi în mijlocul lor, aşa cum a cerut acest tânăr locotenent. A ieşit vreo barbă deasă în faţa mulţimii? Nu! Eventual a ieşit în parlament în faţa stăpânirii, unde unul vorbeşte şi ceilalți dorm. Salariu bun şi unii şi alţii, unul cu Doamne miluieşte, celălalt cu prinde peşte. Nu zic să protesteze violent cu scandări, ci să facă un marş al păcii cu rugăciuni pentru popor. Însă e greu, pentru că dacă îţi asumi să spui ceva, trebuie să şi suferi oleacă. Noi predicăm despre eroism, adevăr, dragoste şi dreptate, dar unde este fapta noastră concretizată? Pentru ce mai există amvon dacă nu este folosit când e nevoie? Atunci nu mai ieşim deloc la amvon şi stăm aici şi facem pocăinţa tâlharului. Aşa după cum în parlament este un ton pe care îl dă guvernul, aşa şi omul Bisericii dă tonul din amvon. Şcoala, Biserica şi armata ar trebui tot timpul să fie în mijlocul unui popor – cele trei instituţii care conduc şi sprijină un stat.
Dar dacă ar fi apărut în faţa acestei mulţimi un tânăr preot sau teolog care a terminat acum doctoratul pe la Bruxelles sau pe la Roma – să vină să spună şi el un cuvânt – uite, domnule, eu vin din propria mea convingere, nu vin nici din partea guvernului, nici a Bisericii, vin ca un creştin simplu care îmi pasă de soarta acestui popor şi vreau să mă fac părtaş durerilor lui? Unde sunt intelectualii şi doctoranzii acum? Cu ce contribuie doctorandul acum la renaşterea acestui popor, de pe seama căruia i se dă bursă de studiu? Au călătorit prin toate statele lumii doar ca să vină din America cu o hârtie de titrat? Dar dacă învaţă în şcoala masonică… e normal să nu contribuie cu nimic. Dacă eu nu am legătură cu nicio haită de lupi care conduce naţiunea, nu mă tem de nimic."
sursa: aici
         Domnilor, în drumul către o Românie reformată, vă rog sprijiniți campania de alegeri la Primăria Sibiu a unui erou...
Este de ajuns doar să veniți într-una din zile la Sibiu și să-i strângeți mâna... Trebuie doar să arătați sibienilor că i-ați apreciat gestul și că doriți ca puritatea să intre în politică...
         Vă mulţumesc!